Bucurie

Sa ne bucuram!

1-1 cu o echipa care joaca in Champions League e oricand un succes, pentru orice echipa din lume. Pentru “U”, rezultatul de vineri este, dupa multi ani de tristete, motiv de bucurie. Dar ce fel de bucurie?

Sa ne bucuram ca, dupa 1-1, echipa din Gruia a ajuns pe un loc de Liga a II-a? Sa ne bucuram ca i s-au mai stricat putin ploile inainte de un alt meci din Champions League? Sa ne bucuram ca noul antrenor are batai de cap cate nu a visat nicidoata? Sa ne bucuram ca “lor” merge prost? Nu. De ce ne-ar interesa pe noi echipa din Gruia? Sau oricare alta echipa din campionat?

Pe mine unul ma intereseaza “U”.

Sa ne bucuram pentru “U”. Sa ne bucuram ca, in sfarsit, “U” e din nou acolo unde merita. Atat datorita conducatorilor, antrenorilor si jucatorilor, cat mai ales datorita celor care, de ani de zile, au tinut in viata un simbol pe care multi l-au considerat deja mort. Un simbol care, indiferent de greutati, a fost singurul care a existat in sufletul Clujului. Si asa va fi si de acum inainte: in sufletul clujenilor, al ardelenilor exista si va exista numai “U”. Restul sunt povesti “inventate” peste noapte. Care nu ne intereseaza.

PS: Acest text urma sa fie publicat chiar dupa meciul “U”-CFR 1-1. Din motive tehnice, nu s-a intamplat asa. Intre timp, “U” a pierdut, 0-3, la Craiova. O tragedie? Deloc. Un simplu meci prost al unei echipe in formare. Chiar daca ne cade greu, zic sa ne bucuram chiar si de  aceasta infrangere. E doar un nou pas spre ceea ce va insemna, candva, o noua mare echipa a lui “U”.