Zgorzelec, “pământ românesc”

Până în 1945, era un singur oraș, traversat de râul Neisse. După ce s-a stabilit ca noua graniță să urmeze cursul apei, s-au ”născut” două: Görlitz și Zgorzelec. Despărțite până în 20 octombrie 2004, când podul pietonal distrus în 7 mai 1945 a fost redeschis, cele două orașe au căutat să își reunească destinele. Au despus o candidatură comună pentru a deveni Capitală Culturală Europeană în 2010, dar au pierdut ”la mustață”. Apoi, reprezentanții celor două comunități au inventat un nou concept – ”orașul european Görlitz/Zgorzelec”. După ce au fost despărțite mai bine de 50 de ani, cele două orașe caută cu orice preț unitatea. Diferențele, însă, sunt încă uriașe.

Neisse şi Zgorzelec, aşa cum se văd din Görlitz, chiar de lângă graniţă

Cei 50 de ani de comunism au fost ”șterși” mult mai ușor în Görlitz decât în Zgorzelec. Pe malul vestic al râului Neisse s-a  investit masiv în restaurare, pe celălalt abia acum se începe. Dacă centrul orașului Görlitz arată superb, cel din Zgorzelec mai are mult până când să devină cu adevărat plăcut.

În ciuda multor ”minusuri”, și Zgorzelec are părțile sale bune. Iar cea mai bună este aceea că îmi aduce aminte de România. Când mi-e dor de casă, o plimbare în Polonia îmi ajunge. Clădiri superbe lăsate în paragină sau cu parterul vopsit în culori țipătoare și restul lăsat de izbeliște, drumurile pline de gropi, șoferii care nu dau doi bani pe regulile de circulație, mall-ul cu magazine scumpe și ”piți” venite să își etaleze ultimele achiziții vestimentare, Carrefour, Kaufland și Real cu podele lipicioase și mirosind a pește, magazinele chinezești în care găsești tot ce vrei și ce nu vrei, cartierul pe care localnicii îl numesc ”Manhattan” – cu blocuri gri de peste zece etaje, cu rufele întinse pe balcon, cu bătrânei care ies în weekend să meșterească la mașini… Şi mai ales oameni care, odată ce le-ai trecut pragul casei, nu te mai lasă să pleci până nu te omenesc ca pe cel mai de preţ oaspete al lor.

Toate fac din Zgorzelec un oraș pe care mi-e drag să îl vizitez, cel puțin o dată pe săptămână. Evident, contează și faptul că benzina e mai ieftină în Polonia 🙂 Și că tot acolo e și restaurantul meu preferat de aici, ”Espresso”, aflat pe malul râului Neisse, care pe lângă mâncare bună, la prețuri mai mult decât decente, oferă o priveliște minunată spre Görlitz.

4 thoughts on “Zgorzelec, “pământ românesc””

  1. vraeu doar sa stiu daca in zgorzelec axista un cimiti pt cei necunoscuti cum tatal meu a fost omorat acolo in anul 1997 a fost declarat necunoscut acum eu nu stiu daca a fost sau nu a fost ingropat

  2. tatal meu a fost impuscat in zgorzelec in anul 1997 si a fost gasit in apa dupa 2 luni posibilitatea sa ajung in polonia nu am avut eu aveam doar 14 ani in momentul ala ,,,,vreau s astiu daca vin in zgorzelec unde trebuie sa ma duc sa aflu ce sa intamplat cu tatal meu unde e inmormantat sau daca a fost incinerat indrumama tu ca eu nu stiu vreau s astiu ce sa intamplat cu el iti multumesc anticipat ,ajutama daca poti

  3. Cred ca varianta cea mai buna ar fi sa contactati autoritățile locale – politie, primărie…
    cum nu mai locuiesc acolo de trei ani, nu am din pacate cum sa va ajut cu alte date de la fata locului.
    Sper ca prin intermediul autorităților sa reusiti sa obtineti datele de care aveți nevoie

Comments are closed.