Despărţire întârziată

Ceea ce trebuia să se întâmple de ceva vreme încoace s-a petrecut, în sfârşit, azi: Bayern München şi-a luat adio de la Louis van Gaal. Era deja binecunoscut faptul că olandezul urma să plece la finele sezonului, dar modul în care se comportă echipa de câteva luni e de-a dreptul jenant. Singura “sclipire”, victoria de la Milano, cu Inter, a fost umbrită rapid de meciul retur, pierdut inexplicabil, precum şi de prestaţiile din Bundesliga. Bayern a ajuns chiar să tremure pentru locul 3, ultimul care oferă o şansă de a juca în sezonul viitor în Champions League. Iar asta a fost deja prea mult pentru Uli Höness şi ceilalţi şefi ai clubului.

“Antrenorul este concediat cu efect imediat”, se arată în comunicatul sec postat pe site-ul oficial imediat după egalul, 1-1, cu Nürnberg. Ceea ce a spus însă Uli Höness ulterior e mult mai aproape de adevăratul motiv al demiterii: “Jucătorii au scăpat de cămaşa de forţă”.

Fără a-i minimaliza meritele lui Louis van Gaal, nu pot – ca simpatizant al lui Bayern – decât să mă bucur de faptul că nu mai e tehnicianul echipei. Calificarea în finala Champions League, promovarea unor jucători anonimi până la sosirea sa la München – astea intră în atribuţiile unui antrenor la un club de talia lui Bayern. Distrugerea unei echipe performate (chiar dacă e creaţia sa), nu mai. Aşa că, decizia de sâmbătă seara mi se pare cât se poate de logică.

Urmaşul lui Louis van Gaal e cunoscut de ceva vreme – Jupp Heynckes. Dar cum acesta va veni abia de la începutul sezonului viitor, interimatul va fi asigurat de un alt olandez – Andries Jonker, fost secund al lui “Louie”. IAr misiunea sa nu e deloc uşoară: minimim locul 3 în Bundeliga şi, astfel, calificarea în preliminariile Champions League.