Primul Paste departe de casa

A fost pentru prima data cand am petrecut o sarbatoare majora departe de casa. De Craciun, am fost la Cluj, insa acum ne-a fost imposibil sa parasim Görlitz. Si nu pot spune deloc ca mi-a parut rau. Am reusit chiar – desi nu ma asteptam la asta – sa intru in spiritul sarbatorii. Am facut cozonac alaturi de Mihaela – a iesit senzational – am avut oua vopsite (cumparate din magazin, recunosc), am facut o friptura de vis (nu de miel, din pacate, ci de curcan), am facut prajituri si, evident, le-am si mancat. La udat nu am mers, ca de obicei, intrucat aici acest obicei nu exista. Vecinii polonezi au ceva asemanator, insa e mult mai brutal decat la noi in Ardeal: daca ai ghinionul sa te intalnesti cu ei pe strada, te uda cu apa din cap pana in picioare. Ei bine, am evitat intalnirea, asa ca am scapat.

Din pacate, nu am reusit la ajung la Bautzen, unde sorbii fac un adevarat spectacol din traditiile lor de Paste. Astfel ca am fost ramas sa observ cum sarbatoresc nemtii. Fata de Romania, Pastele de aici mi s-a parut, totusi, foarte sec. Daca acasa lumea se pregateste macar cu o saptamana inainte cu de toate – de la mancare la prajituri – aici am avut surpriza sa ma intrebe un coleg de ce am facut prajituri. La fel, cum spuneam, ziua de luni. Nu e deloc ca la noi, unde barbatii au drum lung de parcurs, iar femeile sunt nevoite sa “suporte” pentru o zi parfumuri de toate felurile. Singura bucurie de Paste a nemtilor imi pare a fi cautatul oualor – duminica – si vizitatul rudelor si prietenilor (cand au vreme si chef). In rest, bifeaza si ei cateva zile libere.

Oricum, chiar daca nu mai era nevoie, am realizat din nou ca in astfel de momente nu conteaza unde esti. Cel mai important e alaturi de cine te afli.