Orașul plăcuțelor

24May

Nu de puține ori am constatat că multe se văd mai bine de departe. Ei bine, și în recent reaprinsul ”scandal” al plăcuței de pe statuia lui Corvin am constatat că e așa. Citesc de câteva zile serii de articole pe această temă și mă minunez. Ba nu, chiar mă îngrozesc. În anul 2011, în Cluj-Napoca, oraș pe care chiar municipalitatea îl prezintă drept ”Comoara Transilvaniei”, în fruntea agendei publice se află o dezbatere/ceartă legată de o plăcuță.

Dacă nimerești din greșeală pe un site al vreunei instituții media din Cluj și nu cunoști prea bine realitatea din oraș, nu ai decât o singură șansă: să rămâi șocat. Sau impresionat de faptul că în Cluj-Napoca nu există nicio problemă socială, că toate problemele de urbanism s-au rezolvat, că străzile sunt cele mai bune din lume, că pe ele mașinile ”curg” fără să mai existe ambuteiaje, că transportul în comun funcționează mai ceva ca în marile capitale din vestul Europei, că spitalele sunt la cele mai înalte standarde din lume. Ce New York, Berlin, Paris, Londra sau Viena? Cluj-Napoca e locul în care totul funcționează perfect. Cu excepția unui singur aspect: nenorocita de plăcuță dată jos de pe soclul statuii din Piața Unirii.

Unii o vor înapoi unde a fost cândva, dar nu mereu. Alții o vor oriunde altundeva, dar nu pe statuie. Presa jubilează că are din nou ”subiect spumos”, mai ales că poate marșa din nou pe ideea dezbinării dintre români și unguri.

Între timp, în Mărăști, Mănăștur, Gheorgheni, Zorilor sau Grigorescu, clujenii se trezesc dimineață și se întreabă dacă le-au mai rămas ceva bani din salarii, dacă mașina sau autobuzul mai rezistă unui drum până în centru, dacă rudele internate în spital au destui bani la ele ca să își cumpere pansament, dacă… dacă…  Dar pe acești oameni nu îi aude nimeni, iar problemele lor nu există pentru aproape nimeni.

Ghinionul lor, dacă nu au plăcuțe!

PS: Vă mai amintiți anii ’90, o altă perioadă ”de vis” a Clujului, în care, la fel ca azi, nu exista nicio problemă în oraș? Atunci orașului i-au trebuit 12 ani ca să se trezească și apoi încă vreo patru ca să redevină o urbe ”normală”. Dar oare a învățat ceva Clujul de pe urma acelei perioade?

8 thoughts on “Orașul plăcuțelor”

  1. Exact la tilul tau m-am gandit si eu cand am vazut presa locala invadata din nou de placute. Sincer la cate episoade exista deja, cineva ar trebui sa realizeze un scurt istoric pentru a mai putea distinge scandalurile intre ele, eu sincer vad subiectul asta ca un tot unitar. Placutele astea au devenit ca subiectele acelea generice din presa, care trateaza aglomeratia de pe DN1 la sfarsitul unei “minivacante”, iesirea la gratar in primele zile insorite, aglomeratia in magazine de pasti sau costul unui miel. Sunt bune ele ca subiect ca tot omul este fericit daca se mai intampla ceva in urbe si sa fim seriosi, drama este cea care trezeste spasme de fericire in noi si nu vestile bune. Mai nasol mi se pare ca subiectul asta chiar reprezinta pentru unii motiv de dezbatere. Ce sa dezbati sau mai bine zis pentru ce sa le dezbati? Pentru ca e de consum larg, deliciul tutror, o barfulita savuroasa axata pe un zbucium istoric.
    Sa luam un alt exemplu, scandalul cu piesa aia de teatru submediocra. Ce frumos s-a urlat trei zile la rand pe tema cenzurii politice. Pai foarte bine, piesa respectiva chiar ar trebui cenzurata de un director de teatru si trimisa la balci,nicidecum pe scena.
    Nu te bucuri ca ai scapat de presa romaneasca? Sau inca iti mai rasare nodul in stomac cand vezi asa ceva?

  2. Nu pot sa ma bucur ca am scapat de presa. Ma intristez insa cand vad in ce hal este. Evit sa spun “in ce hal a ajuns”, pentru ca sunt sigur ca la fel era si cand lucram eu in presa. Doar ca atunci nu vedeam “padurea” din cauza “copacilor”. Acum, de departe, foarte multe se vad mult mai clar.

  4. Sincer, nu prea văd cum. Mai degrabă am impresia că lipsa ei ar conta extrem de mult în luarea unei hotărâri legată de orice aspect (multi)cultural. Dar cum nu sunt expert în domeniu, îi las pe “specialişti” să decidă ce e mai bine. Ei ştiu cu siguranţă, doar au demonstrat-o de atâtea ori…

  5. Da, e foarte bine că avem o oameni de presă care apreciază multiculturalismul și sunt cosmopoliți, la fel ca și Clujul. E bine că nu-și râd în pixurile meschine atunci când apare vreo urmă de disensiune între unii și alții, numai bună de vândut pe 3 lei sacrificând comuniunea pașnică de atâția ani. E foarte bine că nu există lighioane din astea. Bine că avem doar profesioniști! Mă bucur 🙂

  6. depinde la care plăcuţă/e ne referim. cele de la intrarea în oraş sau cea de pe soclul/iarba statuii. dacă e vorba de prima varianta, atunci sunt de acord cu ce-ai spus în mesajul de mai sus. pentru cealaltă plăcuţă, la fel, îi las pe “specialişti” să decidă rezolvarea acestei mari “probleme”.

    p.s. Primăria e complice la scandal amplasând plăcuţa pe iarbă pe ascuns. Oameni slabi.

  8. @Andra… Într-adevăr, mare noroc 😀
    @prikoke… Indiferent despre care plăcuţă vorbim, totuna e. Oricum, sunt sigur că “specialiştii” o să găsească varianta optimă 🙁
    @ariana… “Accidente” se întâmplă peste tot. Din păcate, sunt tot mai multe nefericite.

Comments are closed.