Hagi, între Cruyff și Maradona

Un fotbalist uriaș poate deveni un antrenor excelent. Johan Cruyff e cel mai bun exemplu al acestei excepții de la o regulă nescrisă a fotbalului, căruia i-a căzut victimă inclusiv Maradona. Ca fotbalist, Gheorghe Hagi nu e departe nici de argentinian, nici de olandez. Ca antrenor, e – din păcate – mult mai aproape de cel care s-a făcut de râs cu naționala ”Pumelor” la ultimul Campionat Mondial. Indiferent că a antrenat Naționala României, Poli Timișoara, Steaua sau Galatasaray, Hagi nu a reușit să se impună drept un antrenor valoros. Mai degrabă, ca unul de duzină. Cu toate acestea, insistă să demonstreze contrariul. Măcar pentru asta trebuie felicitat.

Până și numirea sa la cârma Naționalei României, după ”dezertarea” lui Răzvan Lucescu, se înscrie în rândul căutărilor lui Hagi. Mircea Sandu insistă să îl sprijine, Hagi nu vrea să se dea bătut. Doar că acest pas în cariera sa s-ar putea întoarce împotriva ”Regelui”. Va prelua o echipă aflată în derivă, fără personalitate, dar plină de mofturi – în opinia mea, prestația excelentă din meciul cu Bosnia a fost aproape aruncată la gunoi de atitudinea fotbaliștilor care au refuzat să joace împotriva Braziliei. Misiunea lui Hagi e simplă: trebuie să ridice Naționala la un nivel decent în lumea fotbalului european. Dacă va reuși, se va apropia puțin de ”modelul” Cruyff. Tare mi-e teamă, însă, să nu îi calce pe urme – la fel ca pe teren, acum 15-20 de ani – lui Maradona.