Din nou la Cluj

De câteva zile, sunt din nou la Cluj. Pe cât de mai mult m-a bucurat revederea celor dragi, faptul că soţia mea e şofer cu acte în regulă, faptul că am văzut “minunea” – adică stadionul – sau că am apucat chiar să urmăresc pe viu un meci al Universităţii (succesul cu 5-2 de la Mediaş), pe atât de mult m-a întristat să observ că, în ceea ce îi priveşte pe oameni, sunt tot mai răi.

Altfel, Clujul îmi pare (aproape) neschimbat. E la fel de agitat şi aglomerat cum îl ştiam, la fel de relaxant la ceas de seară… Sunt, însă, convins, că toate acestea se vor schimba după ziua de sâmbătă. Odată cu primul eveniment pe stadion, Clujul va avea o nouă faţă, una de care în ultimii ani  a dus lipsă. Clujul va deveni, în sfârşit, un oraş care se va vedea şi de “afară”.