Mai bine mai târziu

Mă bucur nespus de mult de faptul că, după 20 de ani în care doar au înghițit, în sec, bătaia de joc la care au fost supuși, românii au ieșit în stradă. Mai bine mai târziu decât niciodată!

Ce va aduce acest val de proteste, declanșat după demisia lui Raed Arafat din Ministerul Sănătății, e greu de anticipat. Nu cred că se va ajunge atât de departe încât să vorbim de o nouă revoluție. Cu siguranță, nu îmi doresc să avem parte de o nouă revoluție după “modelul 1989”. Dar dacă cei care conduc România – și cei care au condus-o din 1990 încoace – vor realiza, în cele din urmă, că nu își mai pot bate joc de un popor întreg, atunci putem vorbi de un succes.

Fiind departe, am urmărit protestele doar prin intermediul mass media. Și pot afirma, din nefericire, că m-am îngrozit. Unii căutau să amplifice orice pentru a scoate în evidență cât de “diabolic” e sistemul condus de președintele Băsescu. Alții căutau să minimalizeze importanța manifestațiilor și valoarea lor, scoțând în evidență așa-zisa “calitate redusă” a protestatarilor. Jenant! Din păcate, însă, doar o nouă oglindire a societății românești – dezbinată.

Și ce dacă la proteste au participat membrii ai galeriilor de fotbal? Ei nu au aceleași drepturi ca parlamentarii puterii, spre exemplu? Și ce dacă jandarmii au venit pregătiți de ce e mai rău? Ce, era să vină în pantaloni scurți și cu tricouri pe care să scrie “Sunt jandarm”? Hai să fim serioși: e vorba, totuși, de niște proteste de stradă.

Iar cel mai important lucru e că ele există! Dovedesc că și românii știu să își spună ofurile. Chiar dacă – așa cum constata un prieten – s-au trezit după ce un arab a demisionat dintr-un minister condus de unguri.

Mai bine mai târziu decât niciodată!