Londra 2012 (XI): Pot fi opriți?

Greu. Foarte greu. Dar nu cred că e imposibil. Până acum, echipa de baschet a SUA a avut parte de câteva meciuri destul de lejer, dar și de două momente mai tensionate. Contra Lituaniei au tras tare până în final pentru o victorie, iar Argentina i-a chinuit serios o repriză, după care a cedat. Acum, sud-americanii mai primesc o șansă de a demola mitul invincibilității trupei lui LeBron James și Kobe Bryant. Dintre cele trei echipe, în afara SUA, calificate în sferturi, ei mi se par cei mai în măsură să învigă SUA. Spania nu mai e aceeași echipă ca acum doi-trei ani, iar Rusia e surpriza plăcută și așa va și rămâne.

Și cum vineri, 10 august, e și ziua mea, pot măcar să visez la un cadou frumos: Manu Ginobili, baschetbalistul meu preferat dintre cei aflați încă în activitate, bucurându-se la finalul jocului cu SUA! Și dacă ar pierde și spaniolii, ar fi o zi perfectă 🙂

Cum baschetul a fost singurul sport pe care l-am urmărit cu extrem de mare atenție miercuri, prea multe nu am apucat să rețin din celelalte întreceri de la Londra. Finala masculină la 100 m garduri mi s-a părut slăbuță, pe cea feminină de la 200 m am ratat-o, la fel ca și calificările (lejere, am înțeles), ale lui Bolt și Blake în cea masculină la 200 m. Deja se simte că se apropie finalul. Mai sunt doar patru zile…