Londra 2012 (XII): Bolt. Usain Bolt!

Peste ani și ani, când se va (re)scrie istoria Jocurilor Olimpice din 2012 de la Londra, pe copertă va trona fotografia lui Bolt. Usain Bolt. Cel mai rapid om din lume, dublu (până acum) campion la Londra și primul atlet care reușește să își apere titlurile la 100 m și 200 m în istoria Jocurilor Olimpice. Și lista superlativelor ar putea continua la nesfârșit. Așa cum au făcut-o Carl Lewis sau Michael Johnson, Usain Bolt își înscrie numeole pe olista celor care au marcat, prin evoluții și performanțe, o eră a sportului.

Joi seara, pe Stadionul Olimpic, parcă nimic nu a contat mai mult decât cursa de 200 m masculin. Și așteptarea a meritat. Bolt, învins de compatriotul său Yohan Blake la ”naționale”, s-a revanșat, ca la 100 m. S-a impus cu un timp extraordinar – 19,32 s – dar fără să forțeze până la final. Iar succesul a fost deplin pentru Jamaica: argintul i-a revenit lui Blake, iar bronzul lui Warren Weir. Dacă mai era nevoie de vreo dovadă că SUA au pierdut de mult supremația în cursele de viteză, asta este!

Pentru România, speranțele la noi medalii la această ediție a Jocurilor Olimpice s-au cam încheiat. Două de aur, cinci de argint și două de bronz. Un bilanț care li se pare modest șefilor delegației țării noastre, dar pe care eu îl consider extraordinar, când mă gândesc la ce condiții de pregătire există în Românoia, la cât de puțin se investește în sport în România, la cât interes își dă, în general, România pentru sport (oricare altul decât fotbal).