Re-start!

A trecut aproape un an și jumătate de când am scris ultima oară aici.
Multă vreme m-am întrebat ce să fac: să renunț la această pagină sau să mă reapuc de scris? În cele din urmă, vechea pasiune a învins, astfel că, de azi începând, voi căuta să vă împărtășesc, cât de des voi putea și voi simți nevoia, o parte din gândurile mele.  

Ce m-a determinat să mă re-apuc chiar acum de scris? Dezamăgirea, revolta, frustrarea, durerea.
Am urmărit și eu, cu sufletul la gură, operațiunile de salvare a celor șapte prăbușiți cu avionul într-o pădure din Apuseni. Am sperat că totul se va termina cu bine, m-am întristat că nu a fost așa. La fel ca toată lumea, mi-am pus și continuu să îmi pun, sute de întrebări, și tot nu găsesc răspunsuri. Am urmărit, ulterior, zecile de ore de dezbateri inutile de pe fiecare post TV, unde parcă fiecare încerca să ne demonstreze cât de tare se poate revolta și cât de frumos poate vorbi despre oamenii simpli, pe care în alte 360 de zile ale anului îi ignoră cu desăvârșire.

Am fost și sunt în continuare martor al unui spectacol cum nu se poate mai prost. Scenariul era bun, dar nu toți ”actorii” și-au jucat rolurile așa cum ar fi trebui să o facă. Și asta a dus la finalul tragic al poveștii. Un final a cărui tragedie nu constă doar în pierderea a două vieți omenești. Pe lângă acestea, eu unul mi-am pierdut și ultima fărâmă de încredere pe care o mai aveam în sistemul numit ”România”. Oricât de mult mi-aș iubi țara, oricât de mândru aș fi de originile mele, tot nu îmi ajunge pentru a uita că România este, pe lângă un colțișor de Rai, și țara în care poți muri în orice moment, din vina unor incompetenți, care mai apoi se vor mulțumi să își dea demisiile, să ne spună cât le pare de rău, după care șterg totul cu beretele.

Privită de departe, mai ales acum, după acciddentul aviatic din Apuseni și prin prisma modului în care s-a acționat, România anului 2014 pare o țară scufundată într-un haos de neimaginat.

Da, știm cu toții de zeci de ani că politicienii își văd mai degrabă e binele lor, decât de cel al poporului. La fel, știm că aproape oriunde, în funcții-cheie, nu au ajuns cei competenți, ci doar cei care au cotizat la momentul potrivit în buzunarul potrivit. Știm la el de bine că, din patru în patru ani, mergem la vot și sperăm să fie totul mai bine, dar la final tot ”ei” ajung la putere. ”Ei”, cei care nu dau doi bani pe România și pe români. ”Ei”, care cunosc doar una: bunăstarea proprie.

Ei bine, ceva trebuie să se întâmple în această țară, de preferință cât de repede. România are nevoie de un re-start. Ce bine ar fi să existe un buton pentru asta, ca la orice calculator! Totul s-ar rezolva atât de simplu. Dar cum nu există, e nevoie, acum, până nu e prea târziu, de acțiunea românilor.

Nu trebuie obligat să plece unul sau altul car ea greșit grav. Trebuie obligați să plece toți cei care au tolerat și tolerează această situație dezastruoasă. De la primul până la ultimul.

Și – vă veți întreba – cine să le ia locul? Eu zic să nici nu vă gțndiți la asta. Chiar crdeți că se poate mai rău? În 1989, câți s-au întrebat cine vine, dacă vor pleca comuniștii? Nu a contat! Important a fost că era destul! Ei bine, și acum e! Și nu doar că e destul, dar deja aproape că e și prea târziu.

România are nevoie de un re-start! Acum!