Ole!

Cu bărbia îngropată oarecum în piept, dar mereu cu privirea sus, căutând linia de sosire. Niciodată preocupat de ce e în spatele său, mereu decis să ajungă primul la final. Astfel mi-l amintesc, de acum mulți, mulți ani, de când am început să urmăresc competițiile de biatlon, pe Ole Einar Bjoerndalen. Poate cel mai bun reprezentant al acestui sport din toate timpurile.
Nu a fost întotdeauna preferatul meu – mereu s-au ”nimerit” prin preajma sa alții, pe care i-am simpatizat mai mult. Dar mereu mi-a atras admirația prin felul în care știa să învingă. Iar pentru un sportiv de performanță, până la urmă asta contează: victoriile. An după an, a adunat succes după suces și, tocmai când toată lumea se pregătea să îl șteargă de pe lista sportivilor de top, a știu să revină în prim-plan. La fel, și în 2014, la Soci, la v#rsta de 40 de ani. A venit aproape de nicăieri – deși el mereu a fost acolo, între favoriți – și a mai bifat o victorie, care îl apropie de recordul absolut la Jocurile Olimpice de Iarnă.
Dacă va depăși sau nu acest record, e mai puțin important. Pentru mine, Olimpiada din 2014 va rămâne în memorie simplu, drept Olimpiada lui. A lui Ole!