La pământ

Campioana e în genunchi. A suferit o umilinţă greu de digerat, tocmai în faţa echipei pe care, în urmă cu patru ani, o învingea “la mustaţă” în finala Campionatului Mondial. Diferenţele sunt uriaşe de la 1-0, cu un gol în minutul 86, venit după ce Arjen Robben şi-a ales ca ţintă piciorul lui Iker Casillas în loc de lasa porţii, la 1-5 cu un Arjen Robben magistral şi cu un Iker Casillas care a confirmat, din nou, că nu e în cea mai bună formă şi că retrogradarea sa pe banca Realului are motive întemeiate.

Spania a arătat în jocul cu Olanda nu doar ca o echipă blazată, ci mai mult ca o echipă a cărei idee nu prea mai are funcţionează. Succesiunile de pase – tiki-taka pentru unii, plictiseală pentru mine – nu mai păcălesc pe nimeni. Fotbalul se joacă pe goluri, iar dacă pasezi de-a latul terenului nu prea ai şanse să înscrii. În fine, acest stil a adus succes Spaniei o vreme, dar acum nu cred că va mai fi la fel. Şi tocmai de aceea mă tem că favoriţii mei, Germania, vor avea parte de surprize neplăcute dacă Joachim Löw va continua să mizeze pe un stil apropiat de cel care a adus trupei lui Vicente del Bosque titlurile majore în ultimii ani.

Revenind la Spania-Olanda, pe lângă evoluţia senzaţională a lui Arjen Robben şi Robin van Persie, autori a câte două goluri, şi cea slabă a lui Iker Casillas şi a întregii apărări spaniole, am reţinut – din nou – o prestaţie slabă a arbitrului. De data aceasta, nu a fost un japonez sau vreunul adus din cine ştie ce insule din Pacific. A fost un italian, care anul trecut a arbitrat finala Champions League. Diego Costa l-a “păcălit” uşor, obţinând un penalty la o cădere provocată de faptul că şi-a călcat adversarul şi a alunecat pe piciorul acestuia, iar olandezii au beneficiat de un gol marcat după un fault clar asupra lui Casillas. Acestea vor fi uitate, însă, repede şi ce va rămâne în istoria va fi victoria neverosimilă a Olandei. Plus o întrebare care îşi va găsi răspuns pe parcursul acestei copmpetiţii: se va prăbuşi Spania sau va reuşi, ca în 2010, să treacă peste eşecul din primul meci? Pronosticul meu: drumul glorios la Spaniei se opreşte trist, după meciurile din grupă.

Spun asta deoarece spaniolii nu au scăpat de meciurile tari. Urmează un joc cu Chile. Sud-americanii au tecut de Australia, cu 3-1, şi vor aborda jocul cu Spania convinşi fiind că pot da lovitura: nu doar că îşi pot asigura calificarea, dar pot şi elimina campioana mondială. Şi după ce i-am văzut, nu de mult, dominând Germania, sunt convins că au şanse ridicate să şi obţină ceea ce îşi propun.

Cel de-al treilea meci de vineri – de fapt, primul în ordine cronologică – Mexic-Camerun, a fost o continuare perfectă a întâlnirii de deschidere. Dacă japonezul Yuichi Nishimura a făcut un cadou gazdelor, brigada condusă de columbianul Wilmar Roldan le-a anulat mexicanilor două goluri perfect valabile ale lui Dos Santos. Aceştia şi-au păstrat calmul şi au continuat să domine jocul, iar al treilea gol, cel marcat de Peralta, a fost validat. S-a făcut astfel dreptate!

Oare când va veni şi ziua în care se va vorbi mai mult despre fotbal decât despre gafe ale arbitrilor?