Prima surpriză

Era şi timpul! Chiar dacă pentru unii până şi rezultatul meciului Spania-Olanda, 1-5, poate fi considerat o surpriză.
Prima surpriză adevărată a acestui Campionat Mondial e – pentru mine – eşecul Uruguayului în faţa fotbaliştilor din Costa Rica. După 1-0, Forlan, Cavani şi colegii au lăsat-o mult prea moale, iar Campbell & Co i-au pedepsit rapid. O altă surpriză, tot de la acest meci, aşteptată din partea brigăzii de arbitri condusă de germanul Dr. Felix Brych, a lipsit: iar am avut parte de o gafă ce a contat – al doilea gol al costaricanilor a fost din offise.

Japonia-Coasta de Fildeş a început oarecum surprinzător, cu asiaticii dominând, dar s-a încheiat cum sperau mulţi: cu victoria africanilor, “înfierbântaţi” de introducerea pe teren a lui Didier Drogba. Chiar dacă nu a marcat, a schimbat total faţa jocului echipei sale. Cine nu are bătrâni…

Aşa s-o fi gândit şi Cesare Prandelli, de câteva ori. Îngrijorat când Buffon a zis “pas”, apoi relaxat când Andrea Pirlo s-a făcut că trage la poartă şi i-a lăsat balonul lui Marchisio, al cărui şut s-a oprit în plasa porţii lui Joe Hart. A fost semnalul de start al spectacolului la Manaus, unde Anglia şi Italia ne-au oferit un meci demn de un campionat mondial. Britanicii au egalat rapid, la poate singura fază la care Rooney a contat. Arbitrii au fost şi ei în prim-plan o vreme, refuzând Angliei două penalty-uri (la cel solicitat de Gerrard, măcar 7 din 10 arbitri ar fi acordat lovitură de la 11 metri). Apoi, a ieşit la rampă Mario Balotelli. S-a “ascuns” în spatele lui Cahill şi a lovit decisiv după centrarea lui Candreva: 2-1. Până la final, ambele echipe au căutat să dea lovitura, dar nu s-a mai înscris. Chiar şi aşa, spectacolul nu a lipsit. Surpriză la un meci al Italiei? De când e Cesare Prandelli pe bancă, nu prea.

Columbia-Grecia 3-0 e un rezultat cât se poate de normal, care ar trebui să ne de gândit, nouă românilor. Grecii sunt sub nivelul cerut la un astfel de Mondial. Să nu uităm de cine am fost eliminaţi în drumul spre acest Mondial…