Adevăratul Mondial!

Așa cum mă așteptam, după o fază a grupelor încinsă, dar parcă lipsită de marile mize, totul s-a schimbat. Odată cu meciurile eliminatorii, Campionatul Mondial de Fotbal s-a transformat total. Nu doar mizele meciurilor sunt altele, dar și prestațiile echipelor – în unele cazuri, diferențele au fost uriașe față de ceea ce am văzut în grupe.

Brazilia-Chile 1-1 (3-2 după penalty-uri)
Ați văzut vreodată o echipă a Braziliei mai lipsită de chef de a juca fotbal? Eu nu îmi amintesc. Deși aflați în fața propriilor fani, Neymar și colegii săi au părut a fi mai plictisiți decât un student de la matematică nimerit din greșeală la un curs de filosofie. De celaltă parte, chilienii au continuat să fie la fel de bătăioși ca în grupe, dar în cele din urmă le-a lipsit norocul. Mai întăi Pinilla (la ultima fază a prelungirilor), apoi Jara (la penalty-uri) au trims în bară și astfel Brazilia merge mai departe. Meritat? Mai degrabă, nu. Dar fotbalul nu e întotdeauna corect.

Columbia-Uruguay 2-0
Echilibrat pe hârtie, total altfel în teren, meciul va rămâne în istorie drept cel în care James Rodriguez și-a făcut loc pentru eternitate în rândul eroilor de la Mondiale. Primul său gol e perfect pentru orice generic TV și pentru orice lecție de lovire a balonului. Al doilea a venit să încununeze prestația excelentă a unei echipe ce joacă de-a dreptul superb și în fața căreia Brazilia are motive serioase să tremure. De cealaltă parte, fără Suarez, Uruguay a fost doar o copie palidă a echipei ce, acum 4 ani, pierdea cu greu finala mică din Africa de Sud.

Olanda-Mexic 2-1
Un meci de fotbal durează 90 de minute. Plus prelungiri. Mexicanii se pare că au uitat asta. Au jucat excelent vreme de 60 de minute. Apoi, aproape nimic. Olandezii s-au trezit abia pe final să joace așa cum toată lumea aștepta de la ei – cu determinare și precizie. În rest, au oferit o prestație la limita penibilului, presărată cu gafe de curtea școlii. Noroc pentru portocalii că mexicanii au profitat doar o dată și că arbitrul portughez Proenca nu a fluierat atunci când se impunea penalty pentru Olanda.
Și a venit finalul… Mai întâi, a fost inspirația lui Louis van Gaal. Adept al experimentelor tactice și al oricărui alt sistem decât 4-3-3, a renunțat la orgolii și a schimbat așezarea echipei. I-a trimis pe Kuyt și Robben în flancuri, iar în față pe Huntelaar. Presiunea pe umerii mexicanilor a devenit aproape insuportabilă. Întâi, a lovit Sneijder, după o pasă cu capul a lui Huntelaar. Și când mai erau câteva secunde până la prelungiri, Robben a mai sprintat o dată în careu, Marquez a intrat imprudent și l-a călcat. Penalty clar, iar de această dată și arbitrul a fluierat. Recent intrat, Klaas Jan Huntelaar, cel căruia îi este rezervat doar un rol decorativ în Națională, în spatele căpitanului Robin van Persie, și-a luat inima în dinți și a punctat, ducând Olanda cu un pas mai aproape de visul dintotdeauna: titlul mondial. 1974, 1978, 2008. Trei finale. Toate pierdute. Ce va urma în 2014?

Costa Rica-Grecia 1-1 (5-3 după penalty-uri)
Ar fi trebuit să fie un meci dezechilibrat, mai ales după ce ne-au arătat cele două echipe în grupe. Costa Rica a încântat în ”Grupa Morții”, pe când Grecia s-a calificat chinuit, după un penalty scandalos. În cele din urmă, a fost total altfel. Deși mai activi, costaricanii nu au mai reușit să își desfășoare jocul în viteză care a dat peste cap planurile Angliei și Italiei. Și totuși, au punctat, după care au așteptat parcă finalul. Grecii au stat la cutie și au sperat să dea lovitura, iar după ce adversarii lor au rămas în zece oameni au apăsat pe accelerație. Iar pe când toată lumea aștepta terminarea partidei, au lovit, împingând partida în prelungiri, unde portarul Navas a făcut minuni în fața lui Mitroglou. Și astfel s-a ajuns la penalty-uri. Navas a fost din nou în prim-plan și a parat șutul lui Gekas, de ajuns pentru a duce Costa Rica în sferturi.

Urmează, așadar, Brazilia-Columbia și Olanda-Costa Rica. Două meciuri cum nu se poate mai diferite. Dacă primul pare echilibrat, ba chiar aș spune că are o favorită-surpriză, al doilea pare a fi doar o formalitate pentru Olanda în drumul spre semifinală. Dar cam așa trebuie să fi gândit și englezii sau italienii înainte de jocurile cu Costa Rica…