Anti-fotbal

Pe când am sperat că va începe spectacolul, am avut parte de cele mai anoste zile din cadrul acestui Campionat Mondial. De la teorie până la practică, drumul a fost uriaș de această dată. Indiferent că a fost vorba de Brazilia, de GErmania sau Olanda, spectacolul mult așteptat a fost înlocuit de luptă încrâncenată și de anti-fotbal.

Germania-Franța 1-0
Centrare Kroos, lovitură de cap Hummels, bară, gol! Era minutul 13 și nemții reușeau ceea ce își propuseseră înaintea jocului: să conducă rapid, să îi oblige pe francezi să iasă la joc. ”Les Bleus”, însă, au optat pentru altă tactică: au așteptat cât de mult au putut o breșă în defensiva germană, ”betonată” pe dreapta cu Lahm. Și au tot așteptat până când era clar că breșele aveau să fie extrem de puține. Și când ele s-au ivit, a ieșit la rampă Neuer. Parcă lipsiți de vlagă, de orice dorință de victorie, francezii au mimat lupta pentru calificare, astfel că nemții nu au fost întrebuințați mai deloc. Și în cele din urmă și-au asigurat locul în primele patru echipe ale lumii fără prea mare bătaie de cap.

Brazilia-Columbia 2-1
Când în meciul dintre două echipe a căror carte de vizită e în primul rând fotbalul-spectacol se întregistrează peste 50 de faulturi, e mare problemă. Când după atâtea faulturi, arbitrul arată doar 4 cartonașe galbene, e și mai mare problemă. Când după unul din acele faulturi, un jucător ca Neymar părăsește terenul pe targă, fără perspectiva de a mai juca la acest Mondial, e tragedie pentru fotbal. Un meci așteptat cu sufletul la gură de iubitorii frumosului în fotbal – inclusiv de mine – s-a încheiat cum nu se putea mai trist. Nicio echipă nu ar fi meritat calificrea, dar cum mereu trebuie să existe o învingătoare, e mai bine că a fost Brazilia.

Argentina-Belgia 1-0
De această dată, Messi a fost șters. Foarte șters. Colegii săi, la fel. Doar Higuain ce a mai mișcat. A și marcat o dată, șmecherește, cu un șut din prima când toți se așteptu la o prekluare. A mai lovit apoi o dată bara și cam atât. Belgienii nu au reușit nici măcar atât. Lăudați de mai toată lumea, au rămas datori la finalul acestui meci. De la evoluția din finalul jocului cu SUA până la cea cu Argentina, parcă toată echipa ar fi uitat pentru ce luptă. Și cu o astfel de prestație precum cea în fața lui Messi & Co, nici nu meritau calicficarea.

Olanda-Costa Rica 0-0 (4-2 după penalty-uri)
Nu am fost niciodată fan al lui Louis van Gaal. Nici măcar când antrena Bayern, nici acum nu sunt, când a tranformat Olanda într-o echipă ce joacă poate cel mai bun fotbal de la acest Mondial. Dar după nenumăratele dovezi că e nu doar bun, ci extraordinar, antrenorul olandez a mai scos un ”iepure” din joben. Anticipând că jocul contra surprizei Costa Rica va fi decis la penalty-uri, l-a trimis în teren, când mai era un minut de joc din prelungiri, pe portarul de rezervă Tim Krul. Un jucător ”proaspăt”, neapăsat de 120 de minute de lupt și care avea o singură misiune: să apere cât de multe penalty-uri poate. Să ne înțelegem bine: Krul nu e recunoscut ca fiind specialist la penalty-uri. E doar mai înalt decât titularul Cillessen (care nu a apărat niciun penalty în toată cariera), era lipsit de apăsarea a două ore de concentrare, e mai experimentat și – de sâmbătă – e erou. A scos două penalty-ur și a adus calificarea Olandei, la capătul unui meci ce trebuiea tranșat după 90 de minute. Dar portarul Navas nu a fost de acord… Până la penalty-uri, unde alt portar și ”geniul” lui van Gaal au fost în prim-plan.

Urmează acum semifinalele. Germania-Brazilia și Argentina-Olanda. Fiecare în parte, un meci de zile mari, dacă nu ar fi la acest Mondial, cel în care fotbalul-spectacol a fost înlocuit în mare parte de anti-fotbal. Ambele echipe europene au revanșe se luat, după finalele pierdute contra adversarilor sud-americani. Nemții nu pot uita seara de vis a lui Ronaldo și totodată coșmarul lui Oliver Kahn din 2002, în vreme ce olandezii încă suspină după eșecurile contra Germaniei, Spaniei și, în 1978, a Argentinei în ultimul act.
Pariul meu: vom avea o finală europeană, Germania-Olanda.