Faliment

Louis van Gaal e un antrenor special. Expert în construcția de echipe, excelent tactician, dar oarecum lipsit de ”sclipirea” necesară în momentele în care trofeele sunt aproape. Încăpățânarea sa, care îl ajută extrem de mult când vine vorba de implementat sisteme, dă greș tocmai în astfel de momente. La fel, și în semifinala cu Argentina.

Foto: fifa.com
Foto: fifa.com

Până la meciul de miercuri, Olanda a fost echipa cea mai bne organizată, una din puținele care a avut un sistem bine pus la punct, de la care s-a abătut extrem de rar, doar în momentele în care cuțitul îi ajunsese la os. Contra Argentinei, nu a fost cazul. Totul părea planificat până în cel mai mic detaliu, iar asta a dus la un meci anost, plăcut doar celor care sunt înnebuniți după tactică. ”Louis van Genial”, cum l-a botezat presa după sferturile de finală și schimbarea sa de portar dinaintea loviturilor de departajare, a rămas de această dată fără idei. A insistat până la epuizare cu ”planul A”, așteptând parcă o sclipire de la Robben sau Sneijder, ori o minge care să ajungă întâmplător la van Persie sau Huntelaar. De la mojloc în sus, nimic mai mult. În spate, beton, în față, speranțe și atât. În cele din urmă, rețeta pentru un nou faliment al Olandei la o competiție majoră.

De celaltă parte, Argentina nu a sclipit nici de această dată. S-a bazat pe momentele de geniu ale lui Messi, care au lipsit cu desăvârșire. Vlaar l-a transformat pe căpitanul sud-americanilor aproape într-un anonim pe teren. La fel ca Olanda, tactica argentinienilor a prevăzut multă sigurață și multă speranță în atac. Doar imprecizia atacanților a făcut ca meciul să ajungă la prelungiri, iar apoi la penalty-uri. Acolo, eroul celor 120 de minute, Ron Vlaar, a dat semnalul prăbușirii olandeze. L-a urmat Sneijder și astfel Argentina și-a asigurat biletul pentru o nouă finală. Meritat? Fotbalistic vorbind, probabil că nu. Comparativ cu prestația adversarei din semifinală, cu siguranță da. Nu neapărat pentru că Argentina ar fi fost mai bună, cât mai ales pentru că a știut să nu se lase ademenită în capcana pe care o pregătise van Gaal.

Germania-Argentina e pentru a treia oară finala Campionatului Mondial. Niciun meci nu s-a disputat mai des în ultimul act. Și, cu siguranță, nici un meci dintre cele două nu a fost mai dezechilibrat decât pare cel ce va urma duminică. În 1986, Argentina condusă din teren de Maradona se impunea la limtă, 3-2, grație golului din minutul 84 al lui Burruchaga. Patru ani mai târziu, Germania, cu Matthäus la timonă, învingea tot la limită, 1-0, după un penalty controversat, transformat de Brehme, în minutul 85 al unui meci lipsit de spectacol, despre care și azi se spune că nu ar fi meritat niciodată să se dispute cu trofeul pe masă.

Duminică va fi cu totul altfel, sunt convins. Germania e mare favorită, dar Argentina va face tot posibilul pentru un nou titlu. Chiar dacă asta va însemna să ne ofere o prestație la limita suportabilului, precum contra Olandei.