Grazie, Italia!

Spania-Cehia 1-0. Am sperat că spaniolii nu vor câștiga. Nu mi-a plăcut deloc echipa lor, niciodată. Chir și așa, nu am cum să nu apreciez faptul că, de ani buni, indiferent de adversar, Spania face ce face și la final se impune. De această dată, prin golul din final al lui Pique. Oricât de puțin mi-aș dori, sunt sigur că Spania va merge, și la acest Campionat European, departe. Atâta vreme cât îl vor ține puterile pe Iniesta, totul va merge bine…

Irlanda-Suedia 1-1. O fi bun Zlatan Ibrahimovic, dar nu ajunge ca să facă din Suedia o echipă de temut. O fază superbă i-a ajuns, totuși, ca să aibă iarăși motive să se compare cu cei mai mari fotbaliști din istorie – de fapt, cred că uneori și o pasă reușită cu călcâiul i-ar fi suficientă ca să se proclame cel mai mare jucător în viață. Gata cu glumele! Irlanda a arătat multă ambiție și la fel de multă lipsă de lucididate când se apropia de careul advers. Păcat pentru ei… ar fi putut învinge.

Belgia-Italia 0-2. Vă spuneam că pe spanioli nu i-am plăcut niciodată. Mai puțin m-a atras mereu doar o altă echipă: Italia. Din când în când, însă, această formație mă face, pur și simplu, să mă transform în fan. Driblingurile nebune ale lui Baggio, intervențiile de maestru ale lui Cannavaro, pasele de geniu ale lui Pirlo… toate sunt istorie. Alții, însă, precum ”bunicii” Buffon, Chiellini sau Barzagli țin steagul sus. Și, alături de Bonucci,  au dat o lecție de apărare. Pur și simplu, a fost o plăcere să urmăresc modul în care Italia a blocat aproape orice încercare a belgienilor. Când fundașii au fost depășiți, a fost pe fază portarul. Iar când nici Buffon nu a mai avut ce face, l-au ajutat atacanții adverși cu ratările. De celaltă parte, italienii au făcut și în atac ceea ce știu mai bine: au profitat (aproape) la maximum de orice ocazie. Giaccherini l-a ”executat” pe Courtois după o lansare de nota 10 a lui Bonucci. Iar când Belgia mai spera, Pelle i-a liniștit pe toți după un contraatac perfect. Ciao, Hazard & Co.!

Grazie – așa fotbal să tot vedem la EURO 2016! Italia mi se pare până acum cea mai bine pusă la punct echipă, urmată îndeaproape de Croația. Nu mă aștept ca Austria, Ungaria, Islanda sau Portugalia să îmi schimbe părerea mâine.

Și încă un aspect care îmi place foarte mult la acest turneu final: stilul de arbitraj. Jocul e cursiv, nu se mai fluieră de fiecare dată când cade vreun jucător pe jos. Atâta vreme cât situația de pe teren nu degenerează, e perfect!