Dor de Paunescu

L-am “cunoscut” pe Adrian Paunescu la inceputul anilor ’90, cand am citit, pe nerasuflate, volumul acela gros, cu coperti negre, “Poezii cenzurate”. Deloc mica mi-a fost mirarea cand am realizat ca, de fapt, stiam majoritatea acelor poezii. “De vina” erau muzicienii care le dadusera viata – Stefan Hrusca, Vasile Seicaru, Victor Socaciu si multi altii pe care, atunci, nu ii cunosteam.

Daca ar fi sa aleg, pentru mine, Adrian Paunescu este peste Mihai Eminescu: realismul din poezia sa ma atrage mult mai mult decat fantezia nemarginita a lui Eminescu.

Romania a pierdut azi o adevarata personalitate. Inca una. Si vor mai urma altele – din pacate, nu suntem nemuritori, iar adevaratele personalitati ale tarii au trecut de mult de varsta tineretii. Cand se va termina lista cu aceste personalitati, care au marcat istoria tarii in ultimii zeci de ani (nu, nu ma refer la politicieni) vom trage linie si vom realiza ca am ramas cu nimic, in afara de reprezentantii subculturii promovate la rang de arta. Si abia atunci vom realiza, de fapt, cat de dor ne e de Adrian Paunescu.