Birocrație (II)

De fapt, aș fi vrut să vă povestesc astăzi despre cu totul altceva, dar m-am gândit că, dacă tot am început cu birocrația de aici, din Görlitz, ar fi frumos să și terminăm cu ea. Așa că ”povestirile” celelalte pot aștepta…

Și aici există obligația de a depune, anual, o declarație cu privire la impozite. În România am făcut-o estul de rar, dar mi-am propus să nu primesc și aici amenzi, așa că m-am interesat din timp ce și cum. După care m-am prezentat la Finanțe. Acolo, o doamnă tare simpatică m-a mai lămurit exact cum merge treaba. Mulțumit că știu ”totul”, am plecat rapid spre casă, să completez declarația și să revin cu ea până la închiderea ghișeelor. M-am încadrat în timp, am venit cu totul pregătit. Aceeași doamnă a început să noteze datele mele, până când la un moment dat s-a oprit și m-a privit adânc în ochi. Inițial, nu am știu ce să cred. Mă gândeam că am greșit ceva, că mă trezesc că mai am de plătit ceva acolo, pe loc… Nici vorbă. De fapt, tocmai își dăduse seama că pierduserăm ambii mult timp degeaba: eu mă încadrez la categoria ”excepții” și nu trebuie să depun această declarație.

Fericit că am scăpat repede la Finanțe, am dat o fugă și până la Agentur für Arbeit (să îi spunem Forțele de Muncă). Vorbisem deja cu un domn acolo cu privire la posibilitatea de a transofrma permisul meu temporar de muncă într-unul pe termen nelimitat și, în plus, ne-legat de vreun agajator. Aveam la mine toate actele necesare (un formular pe care mi-am completat datele personale, pașaportul și hârtia care atesta că am dreptul de a sta pe teritoriul Germaniei mai mult de trei luni). Mi-a luat actele, s-a uitat peste ele, a făcut copiile de care avea nevoie și le-a pus într-un dosar. Apoi, m-a trimis acasă și mi-a spus să aștept cam o lună. Urmează să primesc totul prin poștă.

Și încă una, să știu că v-am povestit totul despre astfel de ”probleme”. Căutând un ”medic de familie”, am primit o recomandare de la o colegă. Am stabilit o întâlnire, ne-am prezentat la cabinet și peste vreo 20 de minute, totul era rezolvat.

Ori am eu mare noroc că încă nu am dat încă de birocrație ”adevărată”, așa cum o cunosc din România, ori chiar nu există așa ceva aici.